Am citit mai toate postarile Anei din categoria "Intalniri ratate" (amuzante, dar si pline de invataminte) si mi-am amintit un incident amuzant ... intr-un fel - nu e chiar o intalnire ratata ... eu nu stiam ca e o intalnire.
Sa o iau de la inceput: in mai 2006 am aflat ca plec cu bursa in Germania si am fost foarte stresata din motive diverse (financiare, diverse aranjamente legate de cazare, bursa), dar cel mai tare ma stresa limba - nu-mi place deloc germana, mi-am luat o carte si am depus un mimim efort de invatare (extrem de mic) si ma temeam ca n-o sa ma descurc. Asa ca am tot intrebat pe altii care au fost acolo, am primit sfaturi si detalii care m-au linistit. Printre persoanele care fusesera in Konstanz s-a numarat o fosta colega de camera care fusese in vizita la fratele ei (asistent universitar la Iasi care a predat in Konstanz un semestru). Imi povesteste ce frumos e orasul, super universitatea, multi romani etc. si la un moment dat ma suna sa ma roage sa duc niste materiale (carte, CD) imprumutate de fratele ei de la un roman de acolo - "Nicio problema." Mai vorbim noi peste vara, imi spune ca fratele ei renoveaza apartamentul si nu gaseste cartea ... ma rog, pana la urma ne intalnim toti 3 si imi da numai un CD, imi ureaza drum bun, sedere placuta etc. Imi da adresa de mail a lui ... hai sa-i zicem Gica ... ma mai linisteste in legatura cu diverse aspecte legate de deplasare si se ofera sa ia cheile de la administrator (pentru mine si o colega) pentru ca ajungeam duminica si altfel nu puteam intram in camera, urmand sa ne intalnim la gara la ora 2 p.m. Si pentru ca Germania nu e ca Romania, autocarul nu numai ca nu a avut intarziere, a ajuns cu 2 ore mai devreme ... nu aveam cum sa dam de Gica al nostru, asa ca am stat in statia de autobuz din fata garii ... 2 ore .. in ploaie. La 2 se terminase ploaia ... vine, luam autobuzul, ajungem pana la urma la casele noastre (nu sunt caminele nostre uriase - sunt case cu 12 camere, 2 bai si o bucatarie). Obosite, dar inca entuziasmate de ce auzeam si vedeam, lasam bagajele, mergem sa vedem universitatea (5 minute pe jos). CD-ul ramane la mine in camera, are timp sa-l ia altadata. In zilele urmatoare orientare, formalitati, acte, stres ... ideea e ca voiam sa dau de veste acasa si aveam nevoie de acces la internet, iar la calculatoarele de la biblioteca accesul e restrictionat - studentii se logeaza utilizand numarul cardului de student si o parola, iar eu inca nu aveam ... asa ca ma intalnesc cu Gica pe acolo (geeky me ... timpul liber il petreceam ratacind printre rafturile de carti) si foloseste cardul lui pentru a ma loga la un calculator ... mai vorbim ... el la un claculator de alaturi cauta chestii de net ... ajungem sa vorbim de hobby-uri si imi spune cu multa pasiune si detalii cat de mult ii place Formula 1 si tot ce tine de cursele de masini, piloti preferati, imi arata niste poze grotesti de la un accident etc. Eu retez scurt sirul pozelor si accidentelor si-i spun ca mie nu-mi place formula 1 cu bazaitul ala, riscurile inutile etc. Tacere ... gheata ... dupa cateva minute plecam fiecare in directia lui ... din ziua aia abia mi-a mai raspuns la salut, chiar si la diverse intalniri ale romanilor, daca venea, abia daca scotea o vorba in directia mea ...
Clueless - serios, nu sunt idioata, dar nu m-am gandit ca toata chestia cu cartea/CD imprumutat era pentru o intalnire "capcana" ... ca oarba nu a fost (atunci ambele persoane, chiar daca nu se cunosc, stiu ca are loc intalnirea) ... CD-ul a ramas la mine pe raft pana la 2-3 zile inainte sa ma intorc in Romania, cand m-am dus la usa lui, batut, intins CD si luat ramas bun - scurt si politicos.
Prietenei mele i-am povestit pe scurt ce s-a intamplat, nu i-am cerut explicatii pentru lipeala facuta fara sa ma intrebe, nu am intrebat nici a cui fusese ideea (a ei sau a fratelui ei) - mi-era si jena, imi fusese profesor la cateva seminarii in timpul facultatii ... am lasat-o pur si simplu moarta.
Concluzia mea: hobby-ul inainte de orice ... pana la urma avea dreptate sa se asigure ca fata cu care se intalnea urma sa stea cu placere treaza pana la 3 noaptea cu el sa se uite cum se invart masinile alea bazaind si rasturnandu-se si sa admire accidentele alea cu aceeasi fascinatie morbida ... unele hobby-uri chiar trebuie impartasite in cuplu :)
Si neavand vreo imagine relevanta va las cu afisul filmului Blind Date cu Bruce Willis ... nu l-am vazut ... hmm, oare salveaza demoazela, intalnirea si tot ce mai intalneste?!?
Astept reactii ... povestile proprii ...
Clueless - serios, nu sunt idioata, dar nu m-am gandit ca toata chestia cu cartea/CD imprumutat era pentru o intalnire "capcana" ... ca oarba nu a fost (atunci ambele persoane, chiar daca nu se cunosc, stiu ca are loc intalnirea) ... CD-ul a ramas la mine pe raft pana la 2-3 zile inainte sa ma intorc in Romania, cand m-am dus la usa lui, batut, intins CD si luat ramas bun - scurt si politicos.
Prietenei mele i-am povestit pe scurt ce s-a intamplat, nu i-am cerut explicatii pentru lipeala facuta fara sa ma intrebe, nu am intrebat nici a cui fusese ideea (a ei sau a fratelui ei) - mi-era si jena, imi fusese profesor la cateva seminarii in timpul facultatii ... am lasat-o pur si simplu moarta.
Concluzia mea: hobby-ul inainte de orice ... pana la urma avea dreptate sa se asigure ca fata cu care se intalnea urma sa stea cu placere treaza pana la 3 noaptea cu el sa se uite cum se invart masinile alea bazaind si rasturnandu-se si sa admire accidentele alea cu aceeasi fascinatie morbida ... unele hobby-uri chiar trebuie impartasite in cuplu :)
Si neavand vreo imagine relevanta va las cu afisul filmului Blind Date cu Bruce Willis ... nu l-am vazut ... hmm, oare salveaza demoazela, intalnirea si tot ce mai intalneste?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu