Persoane interesate

joi, 12 iulie 2012

100 de cuvinte (1)

Am vazut acest gen de postare la Stefi si mi-a placut ideea, asa ca va prezint un mic fragment, inceputul cartii lui Salman Rushdie, Harun si marea de povesti (am trisat putin, sunt mai mult de 100 de cuvinte :))
"A fost odată, în ţara Alifbay, un oraş trist, cel mai trist dintre toate, aşa de devastator de trist că îşi uitase propriul nume. Era aşezat pe ţărmul unei mări îndurerate, plină de peşti posaci, atît de amărîţi la gust, încît cei care îi mîncau începeau să rîgîie de melancolie chiar dacă cerul era senin. În partea de nord a oraşului se găseau fabrici uriaşe în care (aşa mi s-a spus) tristeţea era de fapt produsă, împachetată şi trimisă peste tot în lume, iar lumea părea să nu se mai sature de ea. Din coşurile fabricilor de tristeţe se revărsa un fum negru ce plutea peste oraş ca o ameninţare.
Şi în mijlocul oraşului, dincolo de o zonă veche de clădiri distruse care arătau ca nişte inimi frînte, trăia un băieţandru fericit pe nume Harun, unicul copil al povestitorului Raşid Khalifa, a cărui veselie era vestită în întreaga metropolă nefericită şi al cărui şuvoi nesfîrşit de poveşti plăsmuite, adevărate şi întortocheate îi atrăsese nu o poreclă, ci două. Pentru admiratori, era Raşid, Noianul de Cuvinte, la fel de plin de povestiri hazlii ca marea de peşti posaci; dar pentru rivalii săi invidioşi, era Şahul de Bla. Pentru soţia sa, Soraya, Raşid era de mulţi ani un soţ cum nu se poate mai iubitor, şi în toţi aceşti ani Harun crescu într-un cămin în care, în loc de nefericire şi priviri încruntate, avu parte de rîsetele tatălui său, ce nu se lăsau niciodată aşteptate, şi de vocea suavă a mamei sale înălţîndu-se în cîntec.
După care se întîmplă ceva. (Se prea poate ca tristeţea oraşului să se fi strecurat în cele din urmă şi-n casa lor, pe fereastră.)"

Eu am citit-o pentru un seminar din anul IV de facultate, deci desi pare/este o carte pentru copii, are profunzime si complexitate cat sa fie disecata la facultate (sau poate studentii sunt considerati atat de destepti cat copiii de gradinita ... take your pick)
Iar acesta nu este un review, nu voi dezvolta mai mult, deci sper ca v-au trezit interesat aceste cateva randuri, va spun eu ca merita!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu