Va spuneam in postarea cu motivele pentru lectura ca lectura ma bucura ... in moduri diferite, in momente diferite ...
Am primit acolo un comentariu de la Roxana in care imi spunea despre cercul de lectura virtual creat pe blogul ei si am gasit acolo provocarea de a citi Pendulul lui Foucault de Umberto Eco. Am citit si am auzit despre romanul acesta ca e ceva mai dificil de citit si prins toate referintele si cum nu sunt masochista (vedeti mai jos de unde adjectivul), am evitat sa abordez pana acum acest roman. (Parte din reticenta se datoreaza cred si faptului ca aveam o colega in facultate care se lauda cu lecturile ei elevate - imi era antipatica, deci prin asociere tot ce mentiona ea imi devenea antipatic - ciudat, trebuie sa scap de asemenea idei :)
Pentru ca mi-a placut ideea discutiei libere acolo si am gasit un cerc entuziast de cititori (gasiti aici postarea) am cautat, am gasit in engleza romanul si azi am inceput sa-l ascult. Va spuneam ce mult apreciez libertatea lecturii audio - vine, vine primavara, am treaba prin casa si prin curte, de spalat etc. si ascultand ceva uit de durerea de cap sau de spate, ca ma ustura mainile si totul merge mai usor.
Acum, trecand peste conditiile meteo, de mediu si de sanatate sa ajung si la roman - primele 20 de pagini (aprox) sunt doldora de referinte si a trebuit sa ma concentrez sa prind tot textul cum se cuvine, nu zic ca am inteles rostul trimiterilor si va trebui sa apelez la pdf sa reiau cateva aspecte. Apoi a devenit interesanta si chiar amuzanta si acum abia astept s-o continui. Am ajuns pe la capitolul 16 si ... mai este mult. Nu va povestesc din carte, nu am terminat-o astfel incat sa va pot spune ce revelatii minunate mi-a adus aceasta lectura, dar m-am gandit sa impartasesc cu voi entuziasmul poate molipsesc pe careva :)
P.S. Cred ca am mentionat si alta data cu ce ambitie am citit Ulise al lui Joyce (lectura obligatorie anul II de facultate) - stiti povestea Praslea cel Voinic si Merele de Aur, unde eroul infinge tepuse in fata si in spate sa nu adorma? - cam asa am citit eu Ulise. M-a intrebat profesorul daca mi-a placut si cand i-am raspuns sincer "NU" mi-a spus ca sunt masochista. Cred ca replica potrivita ar fi fost "Sunt studenta la Litere", dar pe moment ramasesem fara cuvinte. Oare ar fi masochism s-o reiau acum, eventual in timp ce tai gardul viu? :D
Lectura nu mai este obligatorie pentru mine, ci o placere si refuz sa fiu masochista, daca nu-mi placea, o lasam si gata :)
Sper ca ati avut si voi o zi buna si va invit la lectura ... de placere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu