... pentru că trăiesc.
Acesta ar fi răspunsul scurt.
Dar s-o iau de la început.
Am fost un copil tare zvăpăiat, plecam să mă joc cu prietenii; îmi făceam repede temele și nu eram o iubitoare a lecturii suplimentare. Iubeam poveștile, dar cele spuse de tatăl meu, de sora mea mai mare, nu să stau eu cu cartea în mână. Apoi s-au schimbat circumstanțele, părinții mei au divorțat, apoi tatăl meu a murit când aveam 12 ani și nu mai ieșeam cu prietenii, biblioteca și lectura au devenit refugiu și nu pedeapsă. Nu țin minte exact când au devenit cărțile cele mai bune prietene ale mele, dar știu care a fost MAREA revelație: profesoara de geografie ne-a recomandat la sfârșitul clasei a VII-a să citim Shogun de James Clavell și am găsit ediția în 2 volume la verișoara mea, 2 'cărămizi' care m-au îngrozit când le-am văzut. Momentul când am terminat romanul este începutul dependenței mele de lectură, o dependență neregretată, nu caut tratament și pe care o întrețin atât cât pot.
Întotdeauna mă pune în dificultate întrebarea "Care este autorul/cartea preferat(ă)?" pentru că nu am un răspuns simplu. Am câțiva autori preferați organizați pe perioade, genuri etc. și cred că toți ar trebui să trecem prin Creangă, Sadoveanu, Slavici, Rebreanu, Caragiale, Eminescu, N. Stănescu, M. Preda sau Shakespeare, Dickens, Bronte, Feval, Dumas, Zevaco, Karl May, Dostoievski, Tolstoi etc.
Dragostea de cărți s-a extins asupra domeniilor conexe: am iubit bibliotecile din toate locurile pe unde am fost, librăriile, anticariatele, standurile de pe str. Lăpușneanu (Iași) ... una dintre cele mai frumoase și memorabile excursii a fost cea în care am vizitat biblioteca-monument UNESCO din St. Gallen.
source (nu se permite sa se facă poze inauntru, eu am pe undeva o carte postala)
De ce citesc?
* Citesc pentru că îmi face plăcere, mă fascinează, mă relaxează și mă eliberează de stresul zilnic, profesional sau al vieții în general.
* Citesc pentru informații - lectura mi-a format un bagaj de informații din multe domenii ... am aflat cum se fac vitraliile; am reținut detalii despre evenimente istorice mai bine din lecturile personale decât din manualele de istorie; am văzut cum s-au născut popoare, religii sau cum au dispărut civilizații etc.
* Lectura m-a făcut turist. Am călătorit mai mult și mai departe, în locuri si epoci imposibil de atins, în lumi reale sau imaginate și asta mi-a îmbogățit viața. Lecturile m-au făcut să mă îndrăgostesc de Japonia, să admir Orientul (mai mult sau mai puțin îndepărtat), să călătoresc de-a lungul și de-a latul Americii, să văd Parisul sau Londra sau New York fără bagaj sau bilet de avion.
* Lectura inspiră. Au fost lecturi care m-au marcat și m-au ghidat în formarea mea profesională, dar și personală. V-am prezentat aici romanul lui Jack London ca exemplu și ca îndemn spre cultură și educație. Martin Eden m-a făcut să-mi dau seama cât de importante sunt scrisul și cititul, deprinderi considerate acum normale, atât de firești încât uităm să le exploatăm.
* Lectura îmbogățește vocabularul, aflăm despre noțiuni și concepte în diverse contexte și nu, nu este același lucru să citești un dicționar (dacă nu ești cumva un geniu și reții orice :) Și asta e valabil și pentru o limbă străină - eu citesc și ascult multe cărți în engleză și ajută foarte mult la achiziționarea unui vocabular bogat și diversificat și la fixarea gramaticii și frazeologiei.
* Lectura este gimnastica creierului - citind punem mintea la treabă și se pare că există studii care arată că lectura ține departe boli neuro-degenerative precum Parkinson sau Alzheimer. "Mens sana in corpore sano" nu este o deviză care vizează doar forma fizică.
* Lectura e hobby-ul meu. Pot să citesc oricând și oriunde. Pană de curent? Nu am internet sau televizor? Nicio problemă - dacă e zi, văd să mai citesc, deci iau o carte de pe raft; dacă mai am baterie la laptop - ebooks; și în orice situație e bine să am baterii încărcate la mp3 sau mp4 player și 1-2 cărți audio disponibile; ascult pe drum, în autobuz sau în grădină (vă spun, e altfel romanul lui P. Suskind, Parfumul, ascultat în timp ce lucram prin grădină :)
* Lectura cultivă imaginația și aceasta ne îmbogățește viața, dezvoltă spiritul creativ și putem ajunge de la vizitatori ai unor lumi ficționale la creatori la rândul nostru.
Și apropo de rolul creator al cititorului, recomand copiilor mari si mici Poveste fără sfârșit de Michael Ende, în care personajul principal Bastian Balthazar Bux e cititorul care salvează lumea poveștilor; în Fata de hârtie, Guillaume Musso subliniază rolul creator al scriitorului, dar cititorul e cel care dă viață unei cărți prin lectură.
* Lectura luminează lumea. Gândindu-mă la cărți și la rolul lor, am trecut pe negativ și mi-am amintit de distopii centrate pe lectură, de Fahrenheit 451 de Ray Bradbury și cât de întunecată e lumea aceea fără lumina cunoașterii; interesant cum un pic de Shakespeare produce un om normal în Minunata lume nouă a lui A. Huxley, iar Billy the Poet (un Shakespeare post-postmodern) readuce dragostea în lumea sterilă a lui K. Vonnegut din Welcome to the Moneky House.
Profesorul de folclor ne-a povestit despre un cercetător care o întreba pe o mătușă despre un anumit obicei al locului:
- Dar de ce se face așa?
- C-așă-i bine.
- Dar de e e bine așa?
- C-așă trebe.
- Dar de ce ...
- C-așă-i bine ș-așă trebe, să te ia dracu pă tine!
* Deci un motiv pentru lectură ar fi "c-așă-i bine ș-așă trebe", adică pentru că e normal, firesc și nu are nevoie de explicații.
Așadar, citiți, citiți și iar citiți!
Nu am numerotat și ordinea lor nu denotă importanța, cât mai ales căile întortocheate pe care au luat-o gândurile mele.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea, izvorâtă din provocarea librăriei online Libris, o sursă de încredere de cărți online.
Ce ziceți, v-am convins? Voi de ce citiți?
Later edit: Nu știu cum am putut să uit de Litera stacojie a lui N. Hawthorne de unde
am rămas printre altele și cu faptul că scriitorii
'scriu' oameni și lectura ne învață să 'citim' oameni, să ne înțelegem
mai bine pe noi și pe cei din jurul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu