Breughel si Musée des Beaux Arts

Fall of Icarus (Caderea lui Icar) de Peter Breughel 

Musée des Beaux Arts (Muzeul de arte frumoase) - W.H. Auden

 

About suffering they were never wrong, The Old Masters; how well, they understood Its human position; how it takes place While someone else is eating or opening a window or just walking dully along; How, when the aged are reverently, passionately waiting For the miraculous birth, there always must be Children who did not specially want it to happen, skating On a pond at the edge of the wood: They never forgot That even the dreadful martyrdom must run its course Anyhow in a corner, some untidy spot Where the dogs go on with their doggy life and the torturer's horse Scratches its innocent behind on a tree. In Breughel's Icarus, for instance: how everything turns away Quite leisurely from the disaster; the ploughman may Have heard the splash, the forsaken cry, But for him it was not an important failure; the sun shone As it had to on the white legs disappearing into the green Water; and the expensive delicate ship that must have seen Something amazing, a boy falling out of the sky, had somewhere to get to and sailed calmly on.

Despre suferinţă nu au greşit niciodată, Vechii Maeștri; cât de bine, au înţeles aceștia Poziţia sa umană; modul în care aceasta are loc În timp ce altcineva mănâncă sau deschide o fereastră sau merge pur și simplu pe jos; Cum, atunci când cei în vârstă așteaptă cu evlavie, cu pasiune Naşterea miraculoasă, întotdeauna trebuie existe Copii care nu au vrut în mod special să se întâmple, patinând Pe un iaz de la marginea pădurii: Ei nu a uitat niciodată că Chiar și martiriul îngrozitor trebuie să-şi urmeze cursul Oricum într-un colţ, un loc neîngrijit Unde câinii își continuă viața lor căţeluş şi calul torţionarului Își scarpină spatele nevinovat de un copac. În Icarul lui Breughel, de exemplu: modul în care totul se întoarce Destul de calm dinspre dezastru; poate că plugarul A auzit un plescăit, strigătul părăsit, Dar pentru el nu a fost un eșec important; soarele strălucea Așa cum trebuia pe picioarele albe care dispăreau în apa Verde; şi nava scumpă și delicată care trebuie să fi văzut Ceva uimitor, un băiat căzând din cer, trebuia să ajungă undeva și a plutit calm mai departe.

(Traducerea mea)
Tabloul e superb, o interpretare interesantă a mitului lui Icar și mi-a plăcut comentariul poetic, o apropiere a artelor care mă făscinează.

Dacă vă place Breughel, poate revin cu un post cu mai multe picturi.