Funny&cute baby pictures

Am vazut pe unele bloguri postari legate de cuvintele din cautari care au adus cititori pe blog si ma mai uit si eu pe acolo... nu prea am sintagme ciudate, dar una de azi m-a amuzat: "poze mari cu copii" si m-am gandit sa raspund cererii neexprimate - uite niste poze artistice cu bebelusi ... so cute, mai ales ca se apropie Pastele. Enjoy!

Unele poze au autorul inscriptionat; toate sunt descarcate de pe net, nu as putea sa spun exact de unde, le-am gasit mai demult.

Sper ca v-au placut si acum sa incheiem cu un citat, poate s-o indura primavara sa vina si pe la noi:

"Iesi, copile cu parul balai afara si rade la soare, doar s-a indrepta vremea. Si vremea se indrepta dupa rasul meu."

Un crez pentru mileniul 3 - book review

Colleen McCullough (autoarea romanului dupa care a fost realizat serialul Pasarea spin - pentru cei care isi amintesc) surprinde in romanul A Creed for the Third Millenium (tradus in romana sub titlul "In valtoarea destinului") o lume distopica, in care schimbarile climatice au facut ca polii sa avanseze si sa inghete jumatate din lume, oamenii migreaza atat cat pot spre tropice, sinuciderile sunt des intalnite si chiar incurajate, iar reproducerea este limitata la un singur copil per cuplu. In aceasta lume fara speranta un membru al guvernarii americane, dr. Judith Carriol (un Iuda feminin) gandeste o strategie pentru a da speranta oamenilor si cauta un om charismatic pe care sa-l aduca ca inspiratie si profet oamenilor din ce in ce mai descurajati. O prelucrare a motivului mesianic destul de bine construita si un roman emotionant, poate patetic pe alocuri si imbibat de discurs religios (nu ateu, nici eretic, poate doar prelucrat literar - a se citit critic, detasat, nu neaparat ca un manifest religios), ecologist si politic, dar interesant (se pare ca distopiile prind mai bine la public fata de utopii - lumile perfecte sunt ... prea perfecte pentru gustul nostru).

Va las cu 2 fragmente din crezul pentru mileniul 3 al lui Joshua Christian (destul de evident numele personajului):

"Eu va ofer un crez pentru acest al treilea mileniu. Un crez rezumat in trei cuvinte: credinta, speranta si dragoste. Credinta in voi insiva! Credinta in soarta voastra si puterea de a indura. Speranta intr-un maine mai buna si mai luminos. Speranta in viitorul copiilor vostri si al copiilor copiilor vostri. Si dragoste [...] Iubiti-va pe voi insiva. Iubiti-i pe cei din jurul vostru! Iubiti-i pe cei pe care nu-i cunoasteti! Nu va irositi dragostea pentru Dumnezeu, care nu asta cere de la voi si nu de dragoste are nevoie. Pentru ca, daca El este perfect si etern, atunci El nu are nevoie de nimic. Voi sunteti Omul si pe Om trebuie sa-l iubiti. Dragostea alunga singuratatea. Dragostea incalzeste spiritul chiar daca trupul sufera de frig. Dragostea este lumina Omului."

"Nevroza mileniului inseamna pierderea sperantei in viitor si pierderea increderii in prezent. Este sentimentul perpetuu al zadarniciei, al lipsei de scop in viata. Este o furie complet neproductiva, rasfranta asupra propriei rezistente. Este deprimarea care ajunge la sinucidere, este apatia. Inseamna sa nu crezi in nimic, nici in Dumnezeu, nici in tara, nici in tine insuti."

Must love dogs

Pentru partea de relaxare duminicala va prezint un mic proiect: catei de Elvetia - don't worry, nu i-am importat, nici nu i-am luat de pe google images :D

Cand am mers intr-o excursie in St. Gallen a intrat in poza, din greseala cineva care isi plimba cainele, apoi am mai pozat accidental un altul, urmatoarele au fost facute intentionat, prea imi ieseau in cale :)

Yup, pozam biserica din fundal, dar cateii au devenit mai interesanti

pe asta aproape l-am scapat :)

am mai cautat si-am gasit un catel de Zurich - prea dragut si zdrentaros sa-l lasam deoparte

iar acesta e un 'catel dragut' de Strasbourg - calitatea e ciudata pentru ca poza e extrasa dintr-un filmulet - nu i-a facut nimeni poza :)

Inchei cu o recomandare cinematografica, Must Love Dogs (2005) - comedie romantica cu Diane Lane si John Cusack

P.S. I don't even like dogs, not up close and personal anyway :D

Ganduri duminicale

E duminica, e postul Pastelui si mi-am amintit de o povestire din cartile Parintelui Cleopa, dat un search (google asta chiar are si stie de toate :)

Sper sa aveti rabdare sa cititi pana la final pentru ca are 2 parti:

Judecatile lui Dumnezeu (preluat de aici)

Un calugar din pustia Schetica, mergand la Alexandria sa-si vada lucrul mainilor sale (ca lucra la cosnite), a vazut o inmormantare. Murise ighemonul acelei cetati, un mare pagan, care omorase mii de crestini, ca era pe timpul marilor persecutii. Era o zi frumoasa si mergea tot orasul dupa el, il ducea la groapa. Cand a ajuns acasa, un pustnic mare, care vietuia in pustie de 60 de ani si traia numai cu radacini si cu ce gasea prin pustie, a fost gasit mancat de o hiena. Atunci s-a gandit calugarul: ighemonul care a omorat mii de crestini, cu cata cinste mergea la groapa, iar asta care a slujit lui Dumnezeu 60 de ani si a trait numai in post si rugaciune, l-a mancat hiena! Ce fel de judecati are Dumnezeu ? Mi se pare ca Dumnezeu, fiind prea bun, ingaduie si lucruri nedrepte. Am sa ma rog lui Dumnezeu, sa-mi arate cum sunt judecatile Lui, ca si unii oameni judeca impotriva proniei, a purtarii de grija a lui Dumnezeu. Altul este bun, dar copiii sunt rai, femeia este bolnava, iar el scapa de un necaz si da peste altul. Unul este rau si traieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roaga lui Dumnezeu, posteste, si numai de scarbe da, iar altu-i rau, injura, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu. Si asa, calugarul a observat multe lucruri de acestea, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, caci calea celor rai sporeste si calea celor drepti totdeauna este in necaz ? Si din ziua aceea a inceput sa se roage: “Doamne, arata-mi judecatile Tale, ca sa nu judec !” Si a inceput a se ruga calugarul acela lui Dumnezeu, sa-i arate judecatile lui; cum de unul, saracul, care-i sfant si drept este bolnav, sufera, da de necazuri, de scarbe, iar altul pacatos isi face de cap, este sanatos si bogat, are trecere, ajunge mare in dregatorii, in cinste, si in toate ii merge bine. Si s-a rugat calugarul mult timp lui Dumnezeu, sa-i arate cum sunt aceste nedreptati, ca cei buni de multe ori dau de greu, si celor rai le merge bine. “Sa-mi arate Dumnezeu judecatile Lui, ca si eu de multe ori m-am tulburat de lucrul acesta, ca am vazut multe nedreptati, pe care, mi se pare mie, ca Dumnezeu le-a ingaduit." Iar Preabunul Dumnezeu, fiindca omul nu stie judecatile Lui, i-a aratat intr-un chip ca acesta judecatile Sale, desi putea sa-l piarda pentru aceasta iscodire, ca sa stie tainele lui Dumnezeu, pe care nu le stiu nici ingerii. Dar, pentru ca-l iubea, avand viata sfanta, a vrut sa-l intelepteasca, caci judecatile lui Dumnezeu nimeni nu le poate sti.

Odata, a plecat pustnicul singur la Alexandria sa-si vanda cosnitele, ca era cale de trei zile. Dar cum a pornit de la pestera lui, intr-o poiana frumoasa, i-a iesit in cale un alt calugar, tanar, foarte frumos. - Blagosloveste, parinte ! - Domnul, fiule, sa te blagosloveasca ! - Unde mergi, parinte ? - Ma duc pana in targ, sa-mi vand lucrul mainilor. Ei vindeau cosnitele si cumparau paine, faceau pesmeti, si se hraneau cu verdeturile care le mai gaseau prin pustie. - Parinte, eu tot la Alexandria merg. - Slava lui Dumnezeu, ca am tovaras de drum ! Dupa ce i-a luat sarcina batranului, calugarul cel tanar i-a spus : - Parinte, uite ce este. Stii ce trebuie sa faca calugarii cand merg la drum ! Sa se roage tot timpul si sa vorbeasca cu Dumnezeu. Asta este datoria calugarului si a crestinului, cand merg pe drum, sa se roage. - Asa, parinte, pana la Alexandria ne cautam de rugaciune ! - Sa nu vorbim un cuvant ! i-a zis cel tanar. Mergand noi pe drumul asta trei zile, ai sa vezi la mine niste lucruri infricosate. Sa nu vorbesti, sa nu ma judeci si sa nu-ti calci juramantul ! - Da, fiule ! Daca mi-o ajuta Dumnezeu, nu voi mai vorbi ! Si au pornit amandoi. Calugarul tanar ducea cosnitele si mergeau tacand.

Pe la amiaza, cand soarele ardea foarte tare, au dat de un sat si au iesit inaintea lor doi oameni tineri: - Parintilor, de acum nu mai puteti calatori, pentru ca soarele arde foarte tare. Haideti la noi ! Acei doi tineri i-au primit cu mare cinste, caci in Orient, in timpul zilei nu poti calatori, decat numai dimineata si seara. Si acolo asa-i traditia, cum te-a primit in casa, sa te spele pe picioare. Mantuitorul a spus lui Simon fariseul: Am intrat in casa ta, apa pe picioarele Mele n-ai turnat ! Pentru ca acolo nisipul este foarte fierbinte si cand ai ajuns in casa omului si-ti da oleaca de apa rece pe picioare, iti face un mare bine. Picioarele se infierbanta groaznic din cauza nisipului si a pietrelor. Acei tineri, cand au aflat ca sunt din pustia Schetica, unde erau numai calugari sfinti – Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Macarie cel Mare, Sfantul Sisoe cel Mare, Sfantul Onufrie cel Mare, si alti mari sihastri care-i avem in calendar -, i-au primit cu mai mare cinste, cu dragoste, le-au spalat picioarele, i-au odihnit si i-au pus la masa. Tinerii aceia aveau in casa un vas de argint, foarte scump, ce ramasese din neam in neam. In acel vas le-a pus mancare pustniceasca, din evlavie, dandu-le lor cuvenita cinste. Calugarii au mancat, au multumit, si s-au dus sa se odihneasca, ca erau obositi. Spre seara, cand sa plece la drum, calugarul cel tanar a furat vasul de argint. Calugarul cel batran a vazut si se gandea: “Ia uite! Ne-au primit oamenii cu atata cinste, ne-au spalat picioarele, ne-au dat mancare, si calugarul asta a furat blidul de argint”. Mergand ei mai incolo, au trecut peste o punte. Calugarul cel tanar, a facut cruce pe acel vas si l-a aruncat in apa. Batranul a vazut si se gandea: “Ce nedreptate ! De ce nu l-a lasat acolo ?” Dar a tacut, ca avea legamant ca pana la Alexandria sa nu vorbeasca. Seara au ajuns la alti doi tineri. Si aceia le-au iesit inainte, i-au primit cu dragoste, le-au spalat picioarele, cum este obiceiul, si le-au dat odihna. Aceia aveau un copilas de cateva luni. Dimineata, cand sa plece, calugarul ce tanar s-a dus la leaganul copilului, fara sa observe parintii lui, si l-a ucis. Batranul a vazut si zicea in mintea lui: “Cu ce criminal am pornit eu la drum ! Acolo a furat blidul de argint, aici a omorat copilul !” Dar el l-a prevenit: “Ai sa vezi multe la mine in drumul asta, sa nu cumva sa vorbesti, caci calci juramantul !” A doua zi pe la amiaza, trecand printr-un sat, le-a iesit in cale un gospodar: - Parintilor, nu mai puteti merge de-acum, ca este soare si este caldura mare. Haideti la noi sa va odihniti cateva ore si mai catre seara veti pleca iarasi ! Omul acela avea un caine rau legat, care pazea toata gospodaria. I-a primit omul, i-a ospatat, i-a odihnit. Mai catre seara, cand a inceput a se racori, au plecat ei. Calugarul cel tanar s-a intors inapoi si fara sa observe stapanul, a facut o cruce peste caine si cainele a sarit in sus si a murit. Atunci batranul vedea, dar tacea: “Ce treaba-i asta ? Acolo a furat blidul de argint, dincolo a gatuit copilul, aici a omorat cainele !” Mergand ei a doua zi, in drum au trecut pe langa o carciuma. Acolo nu mai vorbeau de Dumnezeu, vorbea alcoolul in capul lor: chiuiau, cantau, fluierau, injurau; si cand i-au vazut pe calugari, au inceput a striga: “Uite popa, mai!” – omul cand este beat, nu mai vorbeste el, vorbeste diavolul ! Calugarul cel batran n-a zis nimic, isi cauta de drum. Dar cel tanar, se intoarce la carciuma si face trei metanii. Dupa ce s-a inchinat la carciuma a plecat mai departe. In marginea padurii era un sat si o biserica pustie. Nu avea nici cruce, usile luate, geamuri sparte; biserica pustie, parasita de vreo 40 ani. Calugarul cel tanar a luat cateva pietricele, le-a insemnat cu Sfanta Cruce si a inceput a arunca in biserica. Dar calugarul cel batran zicea in mintea lui: “Ia uite, mai! Daca ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi facut acestea. Dar este de la diavolul, ca la carciuma s-a inchinat, iar in biserica arunca cu pietre”. Dar nu avea voie sa vorbeasca. Mai era pana la Alexandria o zi. A treia zi dimineata, mergand ei in marginea unui sat, ajung la o casa acoperita cu paie si cu stuf. Pe prispa casei erau cinci copilasi, care plangeau. Calugarul cel batran a scos ceva din rucsac si le-a dat. Apoi i-a intrebat. - De ce plangeti ? - Ieri a ingropat-o pe mama ! - Dar tata aveti ? - Tata a murit anul trecut. Ei n-aveau, saracii, nici tata, nici mama. Dupa ce au plecat, calugarul cel tanar se intoarce inapoi si da foc casei. Copii au fugit, care incotro. Calugarul cel batran se gandea: “Acesta este om? A dat foc la casa! Doamne, cat am sa mai rabd eu pe ucigasul acesta? Acolo s-a inchinat la carciuma, dincolo a bulgarit biserica! Asta numai rele face!” Dar tacea din gura, ca seara ajungea la Alexandria in oras. Cand au ajuns la Alexandria, era seara. Acolo era o vila mare si proprietarul nu era acasa. Calugarul cel tanar s-a uitat oleaca la casa, si numai ce-l vede pe varful casei. Intr-un ceas a desfacut toata casa. A sfaramat acoperisul, usile, geamurile, tot ce era in casa a stricat. Cel batran s-a minunat, cum intr-un ceas a sfaramat toata casa, si s-a speriat cand a vazut. Dar acum, fiindca ajunsese la Alexandria, putea vorbi.

Cand s-a dat jos acela, dupa ce a sfaramat toata casa omului, l-a luat deoparte si l-a intrebat: - Ia asculta, frate ! De acum nu mai pot tacea ! A fost juramant intre noi sa nu vorbim pana aici ? Sa-mi spui tu mie ce esti tu ! Drac esti, om esti, ori inger esti ! - Dar de ce, parinte ? Am facut ceva rau ? - Mai, dar de trei zile, de cand mergem impreuna, ai facut numai lucruri rele ! - Dar ce-am facut, parinte, rau ? - Pai bine, mai, oamenii aceia de acolo, cand ne-am coborat in munte, nu ne-au primit, nu ne-au ospatat si ce au avut ei mai scump au pus un blid de argint ! Nu l-ai furat de acolo si l-ai aruncat in apa ? - Si ce zici, parinte ? - Rau ai facut! Mare sminteala, ca oamenii aceia ne judeca ca am furat! - Parinte, trei lucruri mari si bune am facut acolo! Blidul acela de argint era litierul de la biserica din acel sat. Il furase strabunicul acelora, dar ei nu stiau. Era scris pe dansul cu slova bisericeasca veche: “Acesta este litierul bisericii Sfantul Nicolae, donat de familia cutare, si cine il va instraina de la biserica sa stea in iad, pana il va intoarce inapoi”. Asa scria pe blid. Si din cauza blidului aceluia, noua suflete care l-au folosit, se munceau in iad. Si acum aveau sa mearga si acestia in iad, fiindca il foloseau. Si mie mi-a fost mila de dansii si am furat blidul; dar mie nu mi-a trebuit, ca l-am aruncat in apa. A doua zi va veni paraclisierul bisericii sa se scalde in apa aceea, si va afla vasul. Acela de la biserica, cunoscand slova bisericii, o sa-l aduca la preot. Si cand va pune blidul in Sfantul Altar, cei noua vor iesi din iad, pentru ca este scris acolo: “Sa stea in iad pana il vor intoarce inapoi”. - Deci eu, parinte, trei lucruri bune am facut acolo: i-am scos si pe acei noua din iad, i-am pazit si pe acestia vii sa nu intre, si am dat si blidul bisericii inapoi, ca sa-l aiba, ca era de mare nevoie. Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut! Atunci s-a minunat batranul. “Ia uite, frate, cum a fost si eu socoteam ca este hot, ca a furat blidul !” - Dar cand ai ucis copilul, tot bine ai facut ? - Buna treaba am facut si acolo. - Cum, ai omorat copilul si zici ca buna treaba ai facut ? - Stai si nu judeca dupa mintea ta ! Ai vazut copilasul ? Acela a fost zamislit in ziua de Pasti. Si avea pus canon de la Dumnezeu, pentru ca nu s-au infranat parintii in ziua invierii Domnului, copilul avea sa ajunga la 20 de ani comandant de talhari si avea sa omoare pe parintii lui. Acesta era canonul pentru neinfranarea lor; si multa lume avea sa omoare si mari tulburari avea sa faca in lume, pentru ca a fost zamislit intr-o zi asa de mare. Eu aici am facut trei mari lucruri bune: am trimis sufletul copilasului la cer curat, am scapat pe parintii lui de ucidere de mana propriului lor fiu, si ei, gasind copilul mort, vor plange foarte mult si, prin plansul acela, li se iarta si pacatul care l-au facut inspre ziua de Pasti. Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut ! - Dar acolo, de ce ai omorat cainele omului ? - Si acolo am facut treaba buna ! Cainele acela pazea toata gospodaria, dar a doua zi avea sa turbe. Si cand trebuia sa vina stapana sa-i dea de mancare, avea s-o muste si mare scarba avea sa fie la casa omului aceluia ! Fiindca ne-a primit pe noi, mi-a fost mila de ei si am omorat cainele mai inainte, sa n-o muste pe stapana. Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut ! - Dar la carciuma, de ce ai facut cruce si te-ai inchinat ? - Si acolo am facut treaba buna ! In carciuma aceea venisera cei mai mari gospodari din sat. Epitropul bisericii, primarul si un mare gospodar. Ei s-au sfatuit sa puna mana de la mana si sa faca biserica din sat care era parasita. Atunci cand am trecut noi, ei au zis: “Doamne ajuta sa facem biserica !”. Macar ca erau in carciuma, eu am vazut ca oamenii au vrut sa faca treaba buna, am facut si eu trei metanii si am zis: “Doamne, ajuta-le sa faca biserica !”. Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut. Eu nu m-am inchinat la carciuma, m-am inchinat lui Dumnezeu, sa le ajute celor ce au pus hotarare sa refaca biserica parasita. S-a minunat batranul, zicand: “Nici aici nu am avut dreptate !” - Dar acolo, cand am ajuns in marginea satului, de ce ai aruncat cu pietre in biserica ? - Aceea era biserica cea pustie ! Si biserica fiind pustie, dracii jucau pe Sfanta Masa, pe geamuri, pe biserica si radeau de pustiirea locasului lui Dumnezeu, si mi-a fost ciuda. Si ai vazut ca am facut cruce pe acele pietricele si am inceput a zvarli in biserica, iar diavolii au fugit de acolo ! Eu n-am bulgarit biserica, ci pe diavolii care erau acolo ! - Dar acolo de ce ai dat foc la casa copiilor ? Ai vazut copilasii si nu ti-a fost mila de ei ? - Ba mi-a fost mai mila ca tie ! Si am facut foarte bine. Ai vazut ca acei copilasi nu aveau nici mama, nici tata, si au ramas cu cocioaba aceia de casa. Dar nu stiau ei ca in prispa casei este o comoara ascunsa de un strabunic de-al lor. Un vas cu bani de aur curat. Si eu am dat foc casei, ca ei traiau in saracie si nu stiau ca au comoara in prispa casei. Dupa cateva zile, copiii vor cauta pe-acolo sa vada ce-a mai ramas, si vor da de aceasta comoara si o sa cheme pe un mos de-al lor, care-i epitropul bisericii. Acela, fiind un om cu frica lui Dumnezeu, va lua in grija sa copiii aceia si cu banii gasiti le va face o casa mare cu tot ce le trebuie, o sa-i poarte prin scoli si o sa ajunga oameni mari si credinciosi. Si tu zici ca rau am facut, parinte, ca am dat foc casei, dar eu am facut bine, ca daca nu dadeam foc casei, nu gaseau ei comoara ! - Dar aici, de ce-ai stricat casa ? - Parinte, casa asta frumoasa a fost facuta cu bani de furat. Si era poruncit de la Dumnezeu asa: “Fiindca s-a facut cu osteneala straina si cu bani de furat, aici barbat cu femeie niciodata nu va trai ! Femeia trebuia sa moara la primul nascut. Numai barbatul vaduv avea sa traiasca toata viata in casa aceasta.” Si am stricat casa, ca ei sunt dusi la o nunta, si cand vor veni si vor vedea ca totul este sfaramat, vor face inapoi o casa mai mica, cu osteneala lor proprie si nu va mai muri nevasta la primul copil. Si tu zici ca rau am facut, dar eu am facut bine, dupa voia lui Dumnezeu.

Atunci a intrebat calugarul : - Sa-mi spui tu mie, mai frate, cate minuni mari ai facut, ce esti tu ? - Dar sa-mi spui si sfintia ta, ce te-ai rugat lui Dumnezeu ! - Eu ma rog de cativa ani, sa-mi arate Dumnezeu judecatile Lui, ca mi s-a parut ca multe lucruri nedrepte ingaduie Dumnezeu in lumea asta. - Da ? Dar n-ai auzit pe Isaia Proorocul ? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor. N-ai auzit pe Solomon ce spune ? Pe cele mai grele decat tine, nu le ridica si pe cele mai adnci decat tine, nu le cerca, ca sa nu mori! N-ai auzit pe David Proorocul care zice ? Judecatile Domnului sunt adanc mult! Cum ai indraznit tu un om, sa stii judecatile lui Dumnezeu, pe care nici arhanghelii, nici heruvimii nu le stiu ? Dar Dumnezeu n-a vrut sa te piarda, ca putea sa te piarda pentru iscodirea asta, dar, stiind ostenelile tale, m-a trimis pe mine, parinte, sa-ti arat ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor. Vezi cate ai judecat tu de la mine ? Cate am facut, ti s-au parut ca sunt rele ; ca sunt ucigas, ca am furat vasul, ca am dat foc casei, si cate am facut. Dar ele au fost toate bune foarte si toate de mare folos s-au facut. Au fost bune dupa judecatile lui Dumnezeu, nu dupa judecatile oamenilor ! Si tu ai judecat ceva, dar judecatile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fost bune foarte ! Tu ai zis ca rau am facut si eu numai bine am facut. Deci, de acum inainte sa nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea sa zici : Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecatile Tale! Deci, parinte sfinte, sa nu mai indrazneasca nimeni din oameni sa cerce judecatile lui Dumnezeu, ca nici ingerii nu pot sti judecatile Lui! Dar, fiindca esti om, Dumnezeu te-a iertat, insa m-a trimis sa te inteleptesc sa nu mai indraznesti sa iscodesti judecatile Lui, ca judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mult si nu le poate sti nimeni, nici ingerii din ceruri. Asadar sa tinem minte din aceasta povestire, ca tot ce ni se pare noua in lumea asta ca-i stramb si rau, de multe ori ne inselam! Ca nu cunoastem judecatile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse. Nu cerca cele necercate si nu voi sa ajungi cele neajunse! Amin. (Ne vorbeste Parintele Cleopa, Vol. 6)

Este in Biblie si a intrat in intelepciunea populara un pasaj: nu judeca ca sa nu fii judecat.

A fost odata un calugar nu prea ostenitor. Cand a murit a venit ingerul si avea cu el lista pacatelor pe care le facuse in viata sa si trecand pe la vamile vazduhului ii amintea ce pacate a facut, iar calugator asculta senin, iar cand l-a intrebat ingerul cum se duce asa in fata Dreptului Judecator, i-a raspuns:

Domnul a spus: Nu judecati ca sa nu fiti judecati! Cauta pe lista - n-am judecat niciodata pe nimeni.

Si intr-adevar fusese un om bland, care nu a judecat niciodata pe aproapele sau si toate pacatele i s-au iertat pentru a a ascultat aceasta porunca (aici nu am sursa, iertati-ma, memoria mea nu stie nici macar in care carte a citit asta)

Duminica placuta!

Himalaya reviews

V-am povestit aici despre produsele Himalaya primite spre testare si pe care le puteti castiga si voi la giveaway-ul de pe fanpage care se incheie maine, 10 martie (Himalaya Giveaway daca nu v-ati inscris inca, grabiti-va!).

Revin acum cu impresii mai detaliate pentru fiecare produs - per ansamblu, s-au confirmat primele impresii - dragostea la prima utilizare a ramas constanta (e super pasta asta de dinti :)

Sa incep cu Sapunul cu extract de Neem si Turmeric.

Ce imi place: curata, ceea ce e perfect pentru un sapun, miroase discret a plante, ceea ce confirma probabil compozitia. Pielea ramane scartaitor de curata, imi aminteste de o reclama veche la nu-stiu-ce detergent de vase cu degetul scartaind pe farfurie - asa imi par si degetele mele dupa ce ma spal - "nici aici, nici aici" - nu l-am folosit decat ca sapun de maini si nu zic ca usuca pielea, cel putin la mine nu s-a intamplat, dar o degreseaza eficient si nu simt partea de hidratare despre care am citit prin alte review-uri. Oricum folosesc crema destul de des, asa ca nu e nicio problema.

Poate nici nu am fost persoana potrivita pentru testarea sapunului solid, pentru ca am devenit in ultimii ani o adepta a sapunurilor lichide, asa ca am simtit aceasta perioada de testare ca pe un experiment, am observat si am facut notite mentale mai mult decat m-am bucurat de produs.

Urmatorul produs este Crema hidratanta cu aloe si Winter Cherry pe care am folosit-o ca o crema de maini, desi indicatiile spun ca poate fi utilizata zi de zi pentru ingrijirea pielii, deci pentru tot corpul.

 Crema are o consistenta medie, nu e foarte groasa, dar nici fluida, usor gelatinoasa (glicerina este al 3-lea element din compozitie, poate de la ea?!?). Intra foarte repede in piele si nu lasa film gras, mainile mele au astfel hidratarea necesara peste zi. Nu as putea aprecia exact gradul de hidratare, in general pielea mea e normala, cu scurte (din fericire) episoade de uscare excesiva. In perioada in care am testat aceasta crema nu am avut probleme.

Cat despre compozitie, producatorul spune ca are extracte de plante, iar natura are intotdeauna cele mai bune solutii (compozitia o gasiti in review-ul cu prime impresii) Aloe, despre beneficiile careia am auzit cu totii, este al 9-lea element din compozitie si e urmata de inca 3 extracte din plante; cei 2 parabeni sunt spre sfarsitul listei, deci probabil nu sunt in procente mari.

Am lasat pentru final revelatia acestei testari, Pasta de dinti cu Neem si rodie.

Prima impresie - vizuala - a fost singura problema - pusa pe periuta de dinti, pasta are o culoare verzuie ciudata; olfactiv, nicio problema - miroase usor mentolat cu izuri de amestec de plante. M-am spalat cu ea in toata aceasta perioada si chiar imi place - la gust imi aminteste putin, la inceput, de vizitele la dentist, nu stiu exact care substanta e vinovata sau poate asa e doar la doamna mea stomatolog :)

Curata foarte bine dintii, imi place ca nu trebuie sa periez excesiv (o persoana foarte dedicata curateniei dentare mi-a spus odata ca un periaj corect dureaza 10 minute - ceea ce mi se pare destul de mult, obositor si plictisitor in acelasi timp - uite ca am uitat sa o intreb pe dentista despre asta); respiratia se mentine proaspata destul de mult 2-3 ore (nu pot aprecia exact, eu mai iau o gustare, inca o cana cu ceai etc. si nu pot sa-mi dau seama)

Concluzii: recomand pasta de dinti, e prima cu extracte naturale pe care o incerc si cu siguranta o voi folosi in continuare; crema e destul de buna, iar sapunul e foarte eficient, poate nu-l apreciez eu cum trebuie, dar sora mea l-a laudat si pe acesta si pe cel cu miere.

La multi ani!

Cu ocazia zilei de 8 martie ...

toate felicitarile incepeau asa, atunci cand inca se mai daruiau felicitari si flori si martisoare, nu doar poze si status-uri pe facebook, un SMS sau un apel grabit pe mobil.

Dupa acelasi model al urarilor pe calea rapida si eficienta a internetului, va urez tuturor o zi superba, cu soare, flori, cadouri si surprize. La multi ani tuturor mamelor, fara voi lumea nu ar exista!

P.S. Pentru ca incepeam usor melancolic amintind de felicitarile si "obiceiurile de pe timpuri", am inca felicitarile primite in clasele primare si ma amuz citind mesajele standardizate de atunci, "pline de sentiment" si cu greseli de ortografie.

La noi este obiceiul ca de 1 martie fetele sa dea martisoare baietilor, iar ei dau fetelor felicitari/flori/cadouri de 8 martie (s-a mai schimbat intre timp, ca de, televizorul si internetul ne educa pe toti :)

O amintire amuzanta este legata de niste 'atentii' de 8 martie primite de la un baiat (de mentionat, era inainte de '89): eram prin clasa a 2-a sau a 3-a si primesc de 8 martie un suport pentru lumanare, mic, de sticla, ceva genul acesta (fara lumanre, evident :)

In anul urmator imi da o lumanare simpatica in forma de ciupercuta, vesel colorata ... dar, o lumanare ... si-mi spun in gand "OK, la anul probabil imi da si chibriturile"

Sa ilustram:

 Aceasta este o surpriza romantica

Asta e deja morbid



Va urez o zi plina de flori si zambete!

Hamilton - book review

sursa

Romanul lui Catherine Cookson, Hamilton este o carte marcanta, care m-a facut sa ma gandesc ce as fi facut in locul personajului principal, Maisie si ca dincolo de fragilitate si vulnerabilitate, este un caracter puternic care va lupta pentru ceea ce iubeste.

Maisie este e fetita deosebita - are un mic handicap, bratul stang fiind mai scurt decat cel drept; se confrunta cu colegi care o necajesc, o mama aspra si nu tocmai sanataoasa mintal. Exista si cativa oameni buni pe care se poate baza - George, tatal vitreg, si mama lui, bunica adoptiva care o rasfata si o protejeaza atat cat poate sau doctorul Kane. Si mai are un prieten imaginar - pe Hamilton, un cal care apare ca sa o incurajeze cand e deznadajduita, care isi manifesta aprobarea fata de oamenii buni punandu-si copitele din fata pe umerii lor sau dezaprobarea, lovindu-i cu copitele din spate.

Romanul urmareste maturizarea lui Maisie si toate necazurile si bucuriile ei, mereu insotita de Hamilton, inclusiv o casnicie in care abuzurile copilariei o urmaresc si taria cu care lupta pentru ceea ce conteaza.

Finalul romanului ne-o prezinta pe Maisie ca autoare de succes a unui roman, implinita pe plan profesional si personal - cum a reusit? Va las pe voi sa descoperiti. Va spun doar ca e un roman care m-a facut sa plang, m-a facut sa rad si m-a facut sa reevaluez viata cu tot alaiul de bucurii si necazuri.

Romanul este primul dintr-o trilogie; din nefericire nu am citit decat acest volum, dar este de sine statator si se poate citit separat de celelalte.

Ce ziceti? V-ar placea sa-l cititi?

EN: Disease

Am citit postarea lui cLyyo cu poezia lui Marin Sorescu, Boala si ma gandeam ce interesant ar suna in engleza:

Boala Doctore, simt ceva mortal Aici, in regiunea fiintei mele Ma dor toate organele, Ziua ma doare soarele Iar noaptea luna si stelele. Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer Pe care pana atunci nici nu-l observasem Si ma trezesc in fiecare dimineata Cu o senzatie de iarna. Degeaba am luat tot felul de medicamente Am urat si am iubit, am invatat sa citesc Si chiar am citit niste carti Am vorbit cu oamenii si m-am gandit, Am fost bun si-am fost frumos… Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani. Cred ca m-am imbolnavit de moarte Intr-o zi Cand m-am nascut.

Disease Doctor, I feel something deadly Here, in the region of my being All my organs hurt, The sun hurts during the day And at night, the moon and stars. I have a twinge of pain in the cloud in the sky That I hadn’t noticed until then And I wake up every morning With a feeling of winter. In vain I took all kinds of drugs I hated and I loved, I learned to read And I even read some books I talked to people and I pondered, I was good and I was beautiful ... All this had no effect, doctor, And I spent on them many years. I think I caught this disease, death One day When I was born.

Like it?

De prin mail

Nu prea raspund la genul acesta de mesaje, mai ales cele care ma ameninta cu "trimite la toti prietenii din lista in urmatoarele x minute sau te paste dezastrul / trimiti si ti se rezolva toate problemele" etc.

Acesta e un pic altfel:

Cat cantareste o rugaciune? Numai Dumnezeu stie.

PUTEREA unei RUGACIUNI

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.

Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:

Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.

Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.

Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?

Louise a raspuns: Da, domnule.

O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.

Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.

Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind:

Nu-mi vine sa cred!

Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente.

Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic.

Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire..

Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune,care spunea asa:

Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin.Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune. 

 

 

Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti.

Restanta: OnLine review

Ca tot e sezonul restantelor si maririlor de nota prin mediul academic, am imprumutat termenul si-mi exprim scuzele de rigoare - am ramas datoare cu un review la produsele OnLine primite in urma giveaway-ului organizat de Eva Luna, nu din alte motive, dar nu mi-am primit nici eu feedback-ul la timp.

Am mentionat deja ca nu am cada, asa ca Spuma de baie cu aroma de vanilie am facut cadou cumnatei si cum au fost niste temperaturi cam scazute, nu prea s-au inghesuit la bait, ca-i mai scurt si eficient dusul - cunosc, dar vai ce m-as fi rasfatat si eu vreo ora in cada. In cele din urma am primit cateva cuvinte (si doar le-am explicat ca e cadou cu conditii :)
- face o spuma faina si parfumata, de zici ca miroase a prajituri, pielea e hidratata, nu am mai folosit laptele de corp pentru ca nu am simtit nevoia si miroase frumos asa; in plus, daca inchizi ochii cand stai in cada, te poti imagina prin Madagascar si alte tinuturi indepartate sau ... in bucatarie mancand o prajitura aromata - mai romantica prima viziune totusi :)
Deci o experienta placuta tactil, olfactiv si mai ales de relaxare.

Urmatorul produs este Sarea de baie marin - un albastru infinit care te duce cu gandul la cer senin, ape cristaline si aer proaspat - cam asa si este, apa devine usor bleu, are o aroma discreta si proaspata - am folosit-o pentru o baita la lighean sa-mi inmoi mainile inainte de o manichiura si una la picioare dupa o zi in care am mers pe jos mai mult de cat de obicei - relaxant, reconfortant, proaspat (nu am folosit-o prea mult, marturisesc ca o prefer pe cea cu lapte si miere :)

Am lasat la final produsul OnLine preferat, cel putin din cele folosite pana acum: Sapunul cu aroma de liliac primeste premiu intai cu coronita ... de liliac. L-am primit intr-o perioada foarte rece si saracul era inghetat, asa ca a trebuit sa astept (cu destul de multa nerabdare) sa se dezghete - aveam asteptari mari, pentru ca am citit cateva review-uri elogioase si liliacul e una dintre florile mele preferate. Mi-a depasit asteptarile - e ... liliac, de parca am buchetul langa mine si chiar se mentine. Sapunul e destul de consistent si cremos, o singura doza e suficienta pentru o spalare, mainile raman curate, hidratate, moi si (daca tot mi-am rezolvat problema mainilor uscate) nu mai necesita aplicarea cremei de maini. De vreo saptamana am intrerupt partial "tratamentul" liliachiu pentru a folosit un alt sapun primit de la Apollo Mod si daca e sa fac o comparatie, prefer sapunul lichid celui solid :)
Am vazut printre produsele OnLine si sapun cu aroma de lacramioare (aici s-ar putea sa fie ceva competitie pentru coronita aia) ... sa vina primavara, daca nu afara, macar cu fiecare spalare pe maini (btw, ma spal chiar mai des de cand ma rasfat cu liliac)

Ati incercat produse OnLine? Care este preferatul vostru?

Amintirile mele ... ilustrate de google

Venirea primaverii si peste tot poze cu ghiocei si branduse mi-a amintit de o gradina botanica mai speciala de care imi amintesc cu drag, doar ca nu pot sa va arat exact la ce ma refer. Da, stiu ca titlul postarii suna ciudat, dar pozele facute de mine sunt in format clasic (inca nu-mi cumparasem camera foto digitala), iar putinele poze facute de colega cu care am fost nu au ajuns la mine. Asa ca am cerut sprijinul lui google images si mi-am gasit amintirile bine ilustrate si cateva imagini care m-au facut sa spun "hei, dar asta unde era, ca eu n-am vazut-o" si sa-mi doresc inca o data o excursie pe acolo.

Azi as vrea sa va invit la o plimbare printr-o gradina botanica care include un castel si o biserica (se pare ca e un loc popular pentru cununii), o casa pentru fluturi (habar n-am daca are un nume specific), o sera cu orhidee si palmieri, tarcuri cu cateva animale sa se joace copiii, o multime de pasari, mici iazuri cu pesti si broscute testoase si binenteles foarte multe flori.

Aceasta este Insel Mainau - o mica insula de pe lacul Konstanz.

si asa o poza nu as fi putut sa fac niciodata ...

Acesta este un fel de "Welcome" (pardon, "Willkommen") de la intrare si este o floare mai mica cu care se fac poze :)

chiar e locul perfect pentru o cununie - decorator: mama natura, asistata de o ceata de gradinari :)

de piticul asta imi amintesc eu, am poze cu el, dar parca avea alte culori toamna

nu stiu unde erau ratustele, le-am ratat cand am fost

ce copac cu flori, mai Hrusca? un cocos ce flori e mai original :)

N-am vazut nici paunul si imi pare rau, e superb aranjat - acesta e preferatul meu; mai jos sunt poze cu diverse culori, din alte anotimpuri

Eu am fost in luna octombrie, deci erau flori de toamna, erau asa de multe si divers colorate - absolut superb. Cautand poze sa va arat, am constatat ca nu am vazut chiar tot ce era de vazut, plus ca merita o vizita in fiecare sezon de inflorire. Am ales cateva poze cu diverse flori

 asa da primavara

 imi place ideea unei astfel de fantani

 cand i-am vazut am crezut initial ca sunt bujori, apoi am citit titlul pozei m-am uitat mai atent la frunze - niste trandafiri deosebiti, se pare ca este o parte a gradinii dedicata trandafirilor

 uite si toamna cu daliile ei

Acum am vazut ca era acolo si o sera cu palmieri si orhidee - sa nu-ti vina sa-ti cumperi un bilet pentru Germania?!? (nu neaparat de autocar, nu a fost o experienta tocmai placuta pentru mine)

Am stat putin pe o banca cu vedere la lac si binenteles ca apar lebede si rate - vin destul de aproape, stiu ca primesc mancare daca se apropie :)

Am lasat pentru final pozele cu fluturi - aici chiar am exclamat - "pe asta l-am vazut si eu" desi e putin probabil avand in vedere ce viata scurta au

In Schmetterlinghaus (nicio grija, am cautat si numarat literele, germana e foarte departe de mine :) am petrecut cea mai mare parte a vizitei, cred ca am facut mai mult de 30 de poze, cele mai multe inutile, pentru ca fluturii nu prea voiau sa stea sa-i pozez eu, dar imi amintesc ce incantata am fost cand s-a asezat unul pe umarul meu - binenteles a stat doar cateva secunde, nici vorba de poza - sunt o gramada de fluturi, diverse specii si culori si o multime de flori.

... mi-e dor de flori si verde si fluturi ... de-ar veni odata primavara, soarele si verdele e la fel, chiar daca nu e pe malul unui lac cu ape incredibil de limpezi si curate, cu lebede ...

Daca v-a placut postarea, promit sa revin cu amintiri documentate de mine (am vreo 5 DVD-uri cu poze si filmulete :)

politete ... ipocrizie ... minciuna

Am avut la un moment dat o perioada de revolta impotriva conventiilor si m-am contrazis putin cu sora mea in legatura cu ce inseamna politetea, cat de ipocriti suntem cand oferim niste cuvinte goale si cata minciuna sta de multe ori in spatele acestei fatade.

Nu-mi place ipocrizia si minciuna si am pus mult pret pe sinceritate apoi ... am cugetat o țâră ... adevarul cu orice pret si mai ales atunci cand raneste pe altii nu este intotdeauna laudabil ... sa te agati de principii (we're so damn righteous, sometimes :) nu face decat sa distruga relatii si sa raneasca oameni la care tii.

Da, este o delimitare delicata intre politete si ipocrizie, intre minciuna bine intentionata si adevarul spus cu cruzime. So, am inceput sa pretuiesc politetea, sa inteleg ca aceasta masca sociala este utila, sa pretuiesc si sa invat acele conventii care ne despart de ceea ce numesc unii "taranoi", sa astept "Multumescul" si sa ignor "pupa-n ..." din tonul interlocutorului. Am inteles valoarea compromisului si ca uneori atunci cand iti ceri tu scuze fara sa fi gresit arati celuilalt intr-un mod ... politicos cu ce te-a ranit. Nu functioneaza intotdeauna, dar incercarea moarte n-are.

Mi-a placut un citat de William Blake: "A truth that's told with bad intent / Beats all the lies you can invent" (Un adevar spus cu rea intentie intrece toate minciunile pe care le poti inventa)

Cam multa filozofeala pentru o zi de sambata, asa-i?

Iertati subiectul cam ciudat al acestei postari, am inceput s-o scriu intr-o zi cam proasta pentru mine, apoi m-am gandit ... hei, poate v-ati confruntat si voi cu astfel de situatii - ce parere aveti? Sinceritate cu orice pret sau minciuni bine intentionate?

Win a book!

Libraria online Libris vine in intampinarea cititorilor dornici sa citeasca in engleza si au o lista de peste 100.000 de titluri in engleza.

Participati si voi la concursul organizat de Cristian aici si puteti castiga orice carte in limba engleza in limita a 40 RON. Eu mi-am ales o carte citita si iubita, dar pe care nu o am in biblioteca.

Voua ce v-ar placea?
Deadline: 23 martie