"Nu stiu altii cum sunt ..." zicea Creanga si cat vor fi fost amintirile lui de unice, fiecare dintre noi are asemenea patanii amuzante (cel putin retrospectiv), iar eu am fost "copchil obraznic" si "drac impielitat" cam pana prin clasa a VII-a, apoi mi-a trecut.
Eu nu am avut o Ozana "limpede ca cristalul" ... doar un parau amarat unde construiam cu prietenii din copilarie poduri si baraje, imaginandu-ne ca vom obtine un iaz sa avem unde ne scalda - efemere constructii, le lua apa ca in rima aia copilareasca "Podul de piatra s-a daramat / A venit apa si l-a luat/ Vom face altul pe mal in jos / Altul mai trainic si mai frumos", caci a doua zi o luat de la capat.
Am cateva amintiri facute parca pe modelul lui Creanga, cu cirese si scaldat si mers cu uratul, nu la fel de savuroase, dar sunt ale mele.
Am avut noroc (pe care nu l-am apreciat cum se cuvine la vremea respectiva) sa cresc la tara, sa vad animale si plante si fructe asa cum sunt ele de la mama natura si am crescut catarandu-ma prin copaci, din tei am cazut pe franghia de rufe :) sau dupa cirese sau zarzare - am avut un cires cu cirese albe si unul roz; cele roz erau mici si se coceau la sfarsitul lunii mai - inceput de iunie ... imi amintesc cum am ramas atarnata de o creanga cand s-a rupt creanga de sub picioare (am scapat cu bine, nu-mi amintesc exact cum :) Dar binenteles ca nu erau destul de bune ciresele de la mine de acasa si mergeam cu alti copii la furat cirese de mai la un vecin - erau mai mari si mai frumoase, deci e justificat nu? Mosul cu copacul era batran si mergea greu de un picior, dar tot ne-a prins o data la cirese de ne-am imprastiat ca potarnichile; nu ne-a prins el sa ne pedepseasca, dar mama tot a auzit de patanie si am primit acasa "discursul" de rigoare "Ai copac in gradina, de ce te duci in gradina altuia?" si binenteles ca "Alea-s mai bune si mai mari si mai frumoase" nu era un argument acceptabil :)
Fiecare astfel de isprava se termina de obicei cu cate o palma memorabila, dar fara efect pe termen lung, caci s-au tot repetat infractiunile, iar cu ciresele chiar am repetat-o, doar ca nu in vecini; am mers cu niste colegi de clasa la livada din satul vecin si am intarziat cateva ore, cat sa-i sperii pe ai mei. M-am intors cu o punga de cirese, dar speriata de cearta si pedeapsa nu am intrat in casa, m-am ascuns intr-o bucatarie de vara si tot facandu-mi curaj, am terminat de mancat ciresele, apoi m-a gasit mama, mi-am primit palma si ... gata :) Iar excursii din astea cu clasa, neautorizate si neanuntate acasa am mai facut - am mers sa culegem ghiocei si branduse si ne-am intors dupa cateva ore obositi si fara nicio floare (uite ca aici nu-mi amintesc pedeapsa :) Alta data am mers intr-o sambata intr-o excursie cu clasa (excursie fiind o exagerare, caci iesirea era tot la noi in comuna intr-un mic parc pentru nu stiu ce activitate didactica). Mama mi-a spus cand am plecat de acasa "Vezi, sa te intoarci diseara!" si desi stiam ce e un ton sarcatic, am luat-o ca pe un acord si am stat pana tarziu la joaca cu colegii, iar cand m-am intors mi-a fost frica sa intru in casa si am stat in visin, deasupra magaziei de lemne, apoi ascultand pe la geamuri si auzind pe ai mei spunand ca probabil m-am dus la nana mea si de asta nu venisem acasa. Auzeau totusi zgomote pe afara, dar cand iesea mama, fugeam, asa ca s-a facut miezul noptii pana cand m-a gasit dormind pe prag - daca ma gandesc bine, atunci am scapat de pedeapsa pe motiv ca eram prea adormita s-o primesc :)
Imi amintesc vara in care am mers la scaldat la iaz - mama avea de prasit si eu trebuia sa stau acasa, asa ca au fost nervi multi. Am disparut o zi intreaga, ne-am inmuiat prin iaz (nici acum nu stiu sa inot cum se cuvine) stand pe margine si inverzindu-ne chilotii, caci apa era plina de matasea-broastei si mancand toata ziua doar cateva rosii abia parguite pe care le-am furat dintr-o gradina - infractoare mica am fost (si-au trecut vreo 20 de ani de atunci, se prescriu fapte leastea, nu?) Patania asta se incheie mai bine, pentru ca am scapat de pedeapsa, fratele mai mare a venit in ziua aceea acasa si m-a scapat de palma cuvenita :)
De obicei complicii (si de obicei instigatorii) erau 2 copii din vecini, o fata si un baiat si cu ei mergeam si cu uratul de sarbatori, plecam pe la amiaza si ne intorceam noaptea - cred ca au fost singurele ocazii de a cunoaste oamenii din sat, caci mergeam la toate casele (erau si oameni care incuiau poarta, dar 'cavalerul' nostru sarea gardul si o deschidea si nu avea ce face omul, trebuia sa ne primeasca o data ce era la usa lui :) Intr-un an, dupa ce am terminat noi de urat, ne vine mareata idee ca o formatie castiga mai bine si ca ar trebui sa ne mascam - am improvizat noi niste costume si machiaj cu noroi si am mai mers inca o data la cateva case cu alt text, ca doar acum mergeam "cu capra"
Cea mai memorabila intamplare (era sa zic infractiune) a fost la furat soreanca (seminte de floarea-soarelui) - era dupa revolutie si se impartise pamantul, nu mai era la 'colectiv' si deci trebuia sa ne ferim de proprietar. Am mers noi astia 3 muschetari peste campuri pana am gasit o tarla (si era destrul de departe), iar proprietarii erau la cules, asa ca ne-am dus mai departe, spre capatul celalalt al bucatii, apoi ne-a fost frica sa ne intoarcem pe acelasi drum, sa nu ne prinda, asa ca ne-am indepartat si mai mult, de-am ajuns in comuna invecinata. Ne-am gandit sa mergem de-a lungul caii-ferate, dar ne-am speriat, am vazut o umbra si ne imaginam ca ne omoara vreun nebun ascuns in paduricea de pe marginea liniei de cale ferata si ne-am intors inapoi s-o luam pe sosea. Eram toti obositi si se facuse destul de tarziu, asa ca mergeam destul de amarati. Baiatul cu care eram facea semn la masini si mare ne-a fost surpriza cand a oprit una si n-o sa ghiciti cine ne-a dus acasa - preotul satului - am marturisit spasiti de unde veneam, ne-am platit drumul dandu-i si lui niste seminte de floarea-soarelui si am ajuns acasa pe la 9 seara. Pe mama o auzeam vorbind cu o vecina, ingrijorata ca nu ma mai intorceam acasa si a fost prima data cand am scapat de pedeapsa - am asteptat-o sa se intoarca si i-am spus foarte calm ca sunt bine, dar foarte obosita si ca o sa-i spun a doua zi despre ce s-a intamplat - foarte matur si rezonabil :)
Si acum rad de mine ai mei pentru niste replici memorabile. Fratii mei sunt mai mari decat mine: un frate cu 18 ani, altul cu 13 ani si sora mea cu 11 ani mai mari, iar cel mare venea destul de rar acasa, intotdeauna era un eveniment. Astalalt venea de la Bucuresti cu bunatati si erau putinele ocazii in care mancam si noi ciocolata si tin minte ca o data mancam un mar si mi-a spus sa-i dau si lui, iar eu i-am intins ce ramasese din ce mancam eu, deci mai nimic, iar el mi-a spus:
- Cotorul mi-l dai? Lasa c-o sa-ti dau si eu numai staniolul de la ciocolata.
Ma podidea plansul acum si-i spun
- Dar mai era un pic de miez pe ciot.
- Atunci o sa topesc si eu niste ciocolata pe staniol.
Si chiar asa a facut ... bine dupa ce m-a invat lectia, tot eu am papat ciocolata :)
Alta data m-au pus sa aleg pe cine iubesc eu mai mult intre sora si fratele meu (cei din mijloc, cel mai mare apare destul de rar) si sa dau marul rosu celui pe care-l iubesc mai mult si pe cel galben celui de pe locul 2. Am stat eu si-am 'masurat' iubirea si am zis "Mai bine ma duc sa mai aduc inca un mar rosu" (vedeti voi, fratele era mai "dulce", caci venea cu bunatati si ciocolata, dar sora mea venea mai des, deci nu puteam sa ma "pun rau" cu ea :)
Ce am invatat eu din amintirile acestea?
- E greu sa cresti copii.
- Ce frumos e sa fii copil, liber sa fugi la scaldat, la cirese sau la sanius, chiar stiind ca este cineva care se ingrijoreaza pentru tine si te tine din scurt, deci in siguranta.
Abordarea mamei cu pedepsele nu mi-a placut nici ca 'obraznicatura' ce le primea, nici retrospectiv ca adult care si-a dat seama ca ii seamana destul de mult si ca nu ar vrea sa-i urmeze in ale educarii progeniturilor. Acum stau si cantaresc mostenirea genetica si stau si ma intreb cat la suta din mine vine de la mama si cat de la tata, daca pot schimba ceva si ca educatia si hotararea de a fi altfel cantaresc destul de mult in ceea ce priveste comportamentul, cel putin.
Vara mea radea de mine cand am spus ca "refuz sa incurajez gena" atunci cand am refuzat sa beau ceva alcoolic (tata a avut o problema de acest fel). Tatalui meu ii voi fi recunoscatoare pentru o singura lectie datorita careia nu am fumat niciodata - nu mi-a placut niciodata mirosul, dar copil fiind toti suntem curiosi, aveam prieteni care fumau prin dosul capitelor de paie sau la toaleta - mie mi-a dat tata tigara lui si dupa ce m-am inecat cu fumul, nu mi-a mai trebuit niciodata :)
Dar hai sa nu cad in genetica, educatie si filozofeala, era o postare menita a fi amuzanta si usor melancolica, nu un discurs :)
Ce m-a palit pe mine sa va povestesc din copilarie? Pai din cauza lui Creanga, m-am amuzat zilele trecute citind un pic, asa pe sarite "amintirile" traduse in engleza, caci suna tare interesant intr-o limba straina, mai ales regionalismele atunci cand sunt traduse adecvat :)
"Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii, de cand ii lumea si pamantul, macar sa zica cine-a zice" (I. Creanga)
Voi ce ziceti?
Am cateva amintiri facute parca pe modelul lui Creanga, cu cirese si scaldat si mers cu uratul, nu la fel de savuroase, dar sunt ale mele.
Fiecare astfel de isprava se termina de obicei cu cate o palma memorabila, dar fara efect pe termen lung, caci s-au tot repetat infractiunile, iar cu ciresele chiar am repetat-o, doar ca nu in vecini; am mers cu niste colegi de clasa la livada din satul vecin si am intarziat cateva ore, cat sa-i sperii pe ai mei. M-am intors cu o punga de cirese, dar speriata de cearta si pedeapsa nu am intrat in casa, m-am ascuns intr-o bucatarie de vara si tot facandu-mi curaj, am terminat de mancat ciresele, apoi m-a gasit mama, mi-am primit palma si ... gata :) Iar excursii din astea cu clasa, neautorizate si neanuntate acasa am mai facut - am mers sa culegem ghiocei si branduse si ne-am intors dupa cateva ore obositi si fara nicio floare (uite ca aici nu-mi amintesc pedeapsa :) Alta data am mers intr-o sambata intr-o excursie cu clasa (excursie fiind o exagerare, caci iesirea era tot la noi in comuna intr-un mic parc pentru nu stiu ce activitate didactica). Mama mi-a spus cand am plecat de acasa "Vezi, sa te intoarci diseara!" si desi stiam ce e un ton sarcatic, am luat-o ca pe un acord si am stat pana tarziu la joaca cu colegii, iar cand m-am intors mi-a fost frica sa intru in casa si am stat in visin, deasupra magaziei de lemne, apoi ascultand pe la geamuri si auzind pe ai mei spunand ca probabil m-am dus la nana mea si de asta nu venisem acasa. Auzeau totusi zgomote pe afara, dar cand iesea mama, fugeam, asa ca s-a facut miezul noptii pana cand m-a gasit dormind pe prag - daca ma gandesc bine, atunci am scapat de pedeapsa pe motiv ca eram prea adormita s-o primesc :)
Imi amintesc vara in care am mers la scaldat la iaz - mama avea de prasit si eu trebuia sa stau acasa, asa ca au fost nervi multi. Am disparut o zi intreaga, ne-am inmuiat prin iaz (nici acum nu stiu sa inot cum se cuvine) stand pe margine si inverzindu-ne chilotii, caci apa era plina de matasea-broastei si mancand toata ziua doar cateva rosii abia parguite pe care le-am furat dintr-o gradina - infractoare mica am fost (si-au trecut vreo 20 de ani de atunci, se prescriu fapte leastea, nu?) Patania asta se incheie mai bine, pentru ca am scapat de pedeapsa, fratele mai mare a venit in ziua aceea acasa si m-a scapat de palma cuvenita :)
De obicei complicii (si de obicei instigatorii) erau 2 copii din vecini, o fata si un baiat si cu ei mergeam si cu uratul de sarbatori, plecam pe la amiaza si ne intorceam noaptea - cred ca au fost singurele ocazii de a cunoaste oamenii din sat, caci mergeam la toate casele (erau si oameni care incuiau poarta, dar 'cavalerul' nostru sarea gardul si o deschidea si nu avea ce face omul, trebuia sa ne primeasca o data ce era la usa lui :) Intr-un an, dupa ce am terminat noi de urat, ne vine mareata idee ca o formatie castiga mai bine si ca ar trebui sa ne mascam - am improvizat noi niste costume si machiaj cu noroi si am mai mers inca o data la cateva case cu alt text, ca doar acum mergeam "cu capra"
Cea mai memorabila intamplare (era sa zic infractiune) a fost la furat soreanca (seminte de floarea-soarelui) - era dupa revolutie si se impartise pamantul, nu mai era la 'colectiv' si deci trebuia sa ne ferim de proprietar. Am mers noi astia 3 muschetari peste campuri pana am gasit o tarla (si era destrul de departe), iar proprietarii erau la cules, asa ca ne-am dus mai departe, spre capatul celalalt al bucatii, apoi ne-a fost frica sa ne intoarcem pe acelasi drum, sa nu ne prinda, asa ca ne-am indepartat si mai mult, de-am ajuns in comuna invecinata. Ne-am gandit sa mergem de-a lungul caii-ferate, dar ne-am speriat, am vazut o umbra si ne imaginam ca ne omoara vreun nebun ascuns in paduricea de pe marginea liniei de cale ferata si ne-am intors inapoi s-o luam pe sosea. Eram toti obositi si se facuse destul de tarziu, asa ca mergeam destul de amarati. Baiatul cu care eram facea semn la masini si mare ne-a fost surpriza cand a oprit una si n-o sa ghiciti cine ne-a dus acasa - preotul satului - am marturisit spasiti de unde veneam, ne-am platit drumul dandu-i si lui niste seminte de floarea-soarelui si am ajuns acasa pe la 9 seara. Pe mama o auzeam vorbind cu o vecina, ingrijorata ca nu ma mai intorceam acasa si a fost prima data cand am scapat de pedeapsa - am asteptat-o sa se intoarca si i-am spus foarte calm ca sunt bine, dar foarte obosita si ca o sa-i spun a doua zi despre ce s-a intamplat - foarte matur si rezonabil :)
Si acum rad de mine ai mei pentru niste replici memorabile. Fratii mei sunt mai mari decat mine: un frate cu 18 ani, altul cu 13 ani si sora mea cu 11 ani mai mari, iar cel mare venea destul de rar acasa, intotdeauna era un eveniment. Astalalt venea de la Bucuresti cu bunatati si erau putinele ocazii in care mancam si noi ciocolata si tin minte ca o data mancam un mar si mi-a spus sa-i dau si lui, iar eu i-am intins ce ramasese din ce mancam eu, deci mai nimic, iar el mi-a spus:
- Cotorul mi-l dai? Lasa c-o sa-ti dau si eu numai staniolul de la ciocolata.
Ma podidea plansul acum si-i spun
- Dar mai era un pic de miez pe ciot.
- Atunci o sa topesc si eu niste ciocolata pe staniol.
Si chiar asa a facut ... bine dupa ce m-a invat lectia, tot eu am papat ciocolata :)
Alta data m-au pus sa aleg pe cine iubesc eu mai mult intre sora si fratele meu (cei din mijloc, cel mai mare apare destul de rar) si sa dau marul rosu celui pe care-l iubesc mai mult si pe cel galben celui de pe locul 2. Am stat eu si-am 'masurat' iubirea si am zis "Mai bine ma duc sa mai aduc inca un mar rosu" (vedeti voi, fratele era mai "dulce", caci venea cu bunatati si ciocolata, dar sora mea venea mai des, deci nu puteam sa ma "pun rau" cu ea :)
Ce am invatat eu din amintirile acestea?
- E greu sa cresti copii.
- Ce frumos e sa fii copil, liber sa fugi la scaldat, la cirese sau la sanius, chiar stiind ca este cineva care se ingrijoreaza pentru tine si te tine din scurt, deci in siguranta.
Abordarea mamei cu pedepsele nu mi-a placut nici ca 'obraznicatura' ce le primea, nici retrospectiv ca adult care si-a dat seama ca ii seamana destul de mult si ca nu ar vrea sa-i urmeze in ale educarii progeniturilor. Acum stau si cantaresc mostenirea genetica si stau si ma intreb cat la suta din mine vine de la mama si cat de la tata, daca pot schimba ceva si ca educatia si hotararea de a fi altfel cantaresc destul de mult in ceea ce priveste comportamentul, cel putin.
Vara mea radea de mine cand am spus ca "refuz sa incurajez gena" atunci cand am refuzat sa beau ceva alcoolic (tata a avut o problema de acest fel). Tatalui meu ii voi fi recunoscatoare pentru o singura lectie datorita careia nu am fumat niciodata - nu mi-a placut niciodata mirosul, dar copil fiind toti suntem curiosi, aveam prieteni care fumau prin dosul capitelor de paie sau la toaleta - mie mi-a dat tata tigara lui si dupa ce m-am inecat cu fumul, nu mi-a mai trebuit niciodata :)
Dar hai sa nu cad in genetica, educatie si filozofeala, era o postare menita a fi amuzanta si usor melancolica, nu un discurs :)
Ce m-a palit pe mine sa va povestesc din copilarie? Pai din cauza lui Creanga, m-am amuzat zilele trecute citind un pic, asa pe sarite "amintirile" traduse in engleza, caci suna tare interesant intr-o limba straina, mai ales regionalismele atunci cand sunt traduse adecvat :)
"Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii, de cand ii lumea si pamantul, macar sa zica cine-a zice" (I. Creanga)
Voi ce ziceti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu